Prin intermediul Jankăi, prozatorul dezvăluie o galerie completă de caractere și de atitudini, cele mai multe având o conotație negativă și reprobabilă (vezi comportamentul directorului Cabiński și al soției acestuia, al actriței Majkowska, inițial deschisă față de Janka, punându-i ulterior bețe în roate pentru a nu primi rolul principal, al actorului Niedzielski, care îi face curte, câștigându-i prietenia și dragostea, pentru ca apoi să-și arate adevărata fire învăluită în minciună și prefăcătorie). Lipsurile materiale și intrigile cu care se confruntă Orłowska îi ucid treptat dorința de a se afirma în lumea artistică și de a se bucura de succes.
Dezamăgită, mințită, umilită, înșelată, ea nu știe cum să depășească acest uriaș impas, mai ales că singurul prieten, dramaturgul Głogowski, se mutase în alt oraș. Rămasă singură, fără nici un ajutor și fără nici o perspectivă, Orłowska se gândește tot mai mult să-și pună capăt zilelor, fiind salvată în ultimul moment. Romanul pune în discuție mai multe probleme importante, printre care discrepanța dintre vis și realitate, generată de decalajul uriaș, existent în a doua jumătate a secolului al XIX-lea între sat și oraș.