Generalfeldmarschall Erwin Rommel, legendara „Vulpe a Deșertului“, se numără printre cei mai renumiți generali din al Doilea Război Mondial. Ofițer îndrăzneț de infanterie în Primul Război Mondial, în primele luni ale celui de al Doilea Război Mondial Rommel a preluat comanda unei divizii de panzere pe care a condus-o într-una dintre cele mai importante zone ale ofensivei germane în vest. Cele mai faimoase bătălii le-a dus în calitate de comandant al Afrikakorps, din 1941, când a fost pe punctul de a-i alunga pe britanici din Egipt. Înfrânt de Montgomery la El Alamein, mai târziu a comandat trupele germane în timpul bătăliei din Normandia, în 1944, dar, după ce a fost implicat, pare-se, într-un complot împotriva lui Hitler, a fost obligat să se sinucidă. Rommel a fost idealizat de istoricii din perioada postbelică, fiind considerat întruchiparea a tot ce e mai bun din tradiția militară germană. Volumul de față își propune să reevalueze rolul său de comandant, analizându-
i punctele forte și slăbiciunile.