„Să fii legată de căsătorie – să urmărești un bărbat doar de dragul unei situații – este genul de lucru care mă șochează; nu îl pot înțelege. Sărăcia e un mare rău, dar, pentru o femeie instruită și cu sentimente, nu trebuie sa fie, nu poate fi cel mai grav. Mai degrabă aș fi profesoara la o școală (si nu-mi vine în minte ceva mai cumplit) decât să mă căsătoresc cu un bărbat care nu îmi place“.

Emma Watson a fost crescută foarte departe de casa de niște rude înstărite și cultivate, dar, după ce mătușa ei încheie un mariaj stupid, este trimisa fără un sfanț într-o familie pe care abia dacă o cunoaște.

„De la a fi viața și spiritul unei case în care totul fusese confort și eleganță, și de la a fi potențiala moștenitoare a unei vieți independente și lipsite de griji, ea avea să devină o persoană cu totul lipsită de importanță pentru toți cei din jur, o povară pentru cei de la care nu avea cum să aștepte afecțiune… înconjurată de minți inferioare“.

Tatăl ei nu mai avea mult de trăit, căminul lor avea să se destrame și cele trei surori ale sale, în dorința disperată de a se căsători, se luptă cu înverșunare între ele pentru puținii bărbați disponibili. Emma cunoaște curând un bărbat pe care l-ar putea iubi, Dl. Howard, profesor particular la castelul Osborne. În tot cazul, bogata și influenta familie Osborne are alte planuri și pentru unul și pentru celălalt.

Jane Austen a abandonat Familia Watson după 17.500 de cuvinte, în anul 1805, dar i-a spus surorii sale cum avea să se sfârșească romanul. După doua sute de ani, Merryn Williams a completat acest roman realist, dar încântător, după îndrumările ei.