Dupa publicarea Tipurilor psihologice, in 1921, a urmat o perioada in care vocea lui Jung s-a facut mai putin auzita. In tot acest timp, atentia sa se indrepta spre interior, spre lucrul cu psihicul sau. Rodul acestei introversiuni a fost celebra Carte Rosie, in care Jung descrie drumul ce l-a dus la cunoasterea propriei „ecuatii personale’. Si pe baza acestei „ecuatii’, in seminarul sustinut in 1925, ale carui note sunt transpuse in aceste pagini, el prezinta conceptele fundame...
Dupa publicarea Tipurilor psihologice, in 1921, a urmat o perioada in care vocea lui Jung s-a facut mai putin auzita. In tot acest timp, atentia sa se indrepta spre interior, spre lucrul cu psihicul sau. Rodul acestei introversiuni a fost celebra Carte Rosie, in care Jung descrie drumul ce l-a dus la cunoasterea propriei „ecuatii personale’. Si pe baza acestei „ecuatii’, in seminarul sustinut in 1925, ale carui note sunt transpuse in aceste pagini, el prezinta conceptele fundamentale ale psihologiei analitice. Fara a se suprapune peste explicatiile din stratul secund al Liber Novus, aceasta expunere poate fi considerata o a treia parte a analizei produselor imaginatiei active intreprinse de Jung in perioada anterioara. De asemenea, completeaza opera sa teoretica, in maniera vivace a prelegerilor si a discutiilor ce le insotesc. O mica bijuterie a gandirii jungiene, seminarul din 1925 prezinta devenirea profesionala a lui Jung, despartirea lui de Freud si trece in revista concepte precum subiectiv/obiectiv, anima, animus, functie transcendenta, functii psihice, facand apel la vise, mituri, viziuni, opere artistice. Seminarul evolueaza de la o intalnire la alta pe baza intrebarilor puse de membri, ei insisi psihoterapeuti sau medici, oameni de litere, analizanti si fosti analizanti ai lui Jung – reusind, astfel, sa capteze interesul unui public cat mai variat.
