În 1862, după căsătoria cu Lev Nikolaevici Tolstoi, Sofia Andreevna Bers începe să scrie un jurnal pe care îl va continua cu acribie până la sfârșitul vieții. Jurnalul ei este cronica unei familii aristocrate medii, cu nelipsitele-i conversații, picnicuri, partide de vânătoare și seri muzicale. O viață în aparență liniștită, în care Sofia încearcă să facă față nevoilor cotidiene, să administreze cu parcimonie banii, transcriind și corectând în același timp lucrările lui Tolstoi.

Încearcă să nu dezamăgească pe nimeni și mai ales să păstreze unită familia. Sofia a avut parte de un destin contradictoriu: soție a unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, își idealizează soțul, care este în același timp și cauza suferințelor ei. Mamă a treisprezece copii pe care îi iubește enorm, cunoaște drama despărțirii și a continuei griji. Femeie complexă, cu o energie inepuizabilă și un suflet de artistă, ea traversează împreună cu toată familia Tolstoi o perioadă frământată din istoria Rusiei, reușind să fie alături de soțul ei vreme de mai bine de jumătate de secol. Acest jurnal nu este doar povestea vieții contesei Tolstaia, ci prietenul ei cel mai bun, contrapartida la viața și căsnicia ei.